Barcelona - un oras viu si mult mai frumos decat ma asteptam

Am plecat la Barcelona intr-o perioada plina la birou pentru amandoi, dupa ce s-a terminat acolo sezonul turistic, cu ganduri de explorat inca un ungher de lume, dar si cu mai multe ganduri la ce am lasat in Bucuresti.

A durat 24 de ore ca orasul sa ne cucereasca. Zambetul, sufletul, relaxarea. Comedia si aventura, dupa cum s-au desfasurat lucrurile uneori. :)

Inca de cand am ajuns am regasit un oras viu - la miezul noptii autobuzele, metrourile erau populate iar fiesta respira in aer: tineri gatiti de party, oameni care sarbatoreau in metrou. Respirai fiesta si auzeai o rumoare peste tot: oameni care au mereu ceva de povestit celui de langa si deci vorbesc intr-una. :)

Apoi, Barcelona este genul de oras care mie imi place: cu cladiri solide induiosate de o arhitectura stilata si cu bulevarde largi. Mai mult, are zone vechi cu stradute foarte inguste unde chiar patrunzi in lumea catalanilor. Si mai mult, a fost unul dintre putinele orase din ultima vreme care m-au emotionat: sa vad Arlechinul lui Picasso in original si sa ma plimb prin casa lui Gaudi au fost un vis implinit.

Am plecat din Barcelona cu gandul ca este un oras fata de care mi-e ciuda ca are atatea cladiri frumoase, atatea zone diferite (vechi, plaja, munte, magazine, arta, etc), oameni vii care traiesc si te primesc fara sa te striveasca cu mandria lor nationala, desi cel putin catalanii parca ar avea de ce.

Sau, pe scurt (asemeni unui cantec) I left my heart in Barcelona. :)

Poiana Marului & prietenii

Weekendul acesta am descoperit o noua particica din tara noastra: Poiana Marului/Plaiul Foii/Zarnesti - o zona linistita si autentica de munte.

Am avut o usoara senzatie de deja vu in sensul ca seamana cu Fundata: parca e fiecare casa cu dealul ei. :) Adevarul este ca dupa ce am urcat "offroad" o poteca ingusta in panta am ajuns la cabana noastra care nu prea avea vecini decat muntii si vaile din jur. Puteai vedea din curte, din camera, din hol, de oriunde pajisti si mai ales o combinatie extrem de interesanta intre peisajul ruginiu de toamna si brazii suflati cu zapada. :)



Am urcat si putin pe munte si mi-am dat seama inca o data de conditia mea fizica "extraordinara" si de placerea nedeosebita pe care o simt la drumetii. Partea cea mai faina a fost intalnirea cu cinci iepuri simpatici si speriosi, dar care s-au lasat filmati in final. :)



De departe cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in weekend a fost sa ma vad cu aproape o treime din fostii colegii din liceu, actualmente prieteni. Este mereu o placere sa-i revad si sa petrecem timp impreuna. Si, dupa cum zicea unui dintre ei, desi o cam ardem ca pensionarii, suntem ca o familie: nu facem nimic extraodinar cand ne vedem, dar ne bucuram sa fim impreuna. :)

De data aceasta am adus si o invitata speciala in gasca: Irina, care a facut fericiti cateii si pisicii cabanei si de prin preajma. :)