Barcelona - un oras viu si mult mai frumos decat ma asteptam

Am plecat la Barcelona intr-o perioada plina la birou pentru amandoi, dupa ce s-a terminat acolo sezonul turistic, cu ganduri de explorat inca un ungher de lume, dar si cu mai multe ganduri la ce am lasat in Bucuresti.

A durat 24 de ore ca orasul sa ne cucereasca. Zambetul, sufletul, relaxarea. Comedia si aventura, dupa cum s-au desfasurat lucrurile uneori. :)

Inca de cand am ajuns am regasit un oras viu - la miezul noptii autobuzele, metrourile erau populate iar fiesta respira in aer: tineri gatiti de party, oameni care sarbatoreau in metrou. Respirai fiesta si auzeai o rumoare peste tot: oameni care au mereu ceva de povestit celui de langa si deci vorbesc intr-una. :)

Apoi, Barcelona este genul de oras care mie imi place: cu cladiri solide induiosate de o arhitectura stilata si cu bulevarde largi. Mai mult, are zone vechi cu stradute foarte inguste unde chiar patrunzi in lumea catalanilor. Si mai mult, a fost unul dintre putinele orase din ultima vreme care m-au emotionat: sa vad Arlechinul lui Picasso in original si sa ma plimb prin casa lui Gaudi au fost un vis implinit.

Am plecat din Barcelona cu gandul ca este un oras fata de care mi-e ciuda ca are atatea cladiri frumoase, atatea zone diferite (vechi, plaja, munte, magazine, arta, etc), oameni vii care traiesc si te primesc fara sa te striveasca cu mandria lor nationala, desi cel putin catalanii parca ar avea de ce.

Sau, pe scurt (asemeni unui cantec) I left my heart in Barcelona. :)

Poiana Marului & prietenii

Weekendul acesta am descoperit o noua particica din tara noastra: Poiana Marului/Plaiul Foii/Zarnesti - o zona linistita si autentica de munte.

Am avut o usoara senzatie de deja vu in sensul ca seamana cu Fundata: parca e fiecare casa cu dealul ei. :) Adevarul este ca dupa ce am urcat "offroad" o poteca ingusta in panta am ajuns la cabana noastra care nu prea avea vecini decat muntii si vaile din jur. Puteai vedea din curte, din camera, din hol, de oriunde pajisti si mai ales o combinatie extrem de interesanta intre peisajul ruginiu de toamna si brazii suflati cu zapada. :)



Am urcat si putin pe munte si mi-am dat seama inca o data de conditia mea fizica "extraordinara" si de placerea nedeosebita pe care o simt la drumetii. Partea cea mai faina a fost intalnirea cu cinci iepuri simpatici si speriosi, dar care s-au lasat filmati in final. :)



De departe cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in weekend a fost sa ma vad cu aproape o treime din fostii colegii din liceu, actualmente prieteni. Este mereu o placere sa-i revad si sa petrecem timp impreuna. Si, dupa cum zicea unui dintre ei, desi o cam ardem ca pensionarii, suntem ca o familie: nu facem nimic extraodinar cand ne vedem, dar ne bucuram sa fim impreuna. :)

De data aceasta am adus si o invitata speciala in gasca: Irina, care a facut fericiti cateii si pisicii cabanei si de prin preajma. :)

Veliko Tarnovo, Bulgaria - o varianta de weekend multa mai buna decat Valea Prahovei

Am pornit catre Veliko cu inima un pic stransa. Auzisem multe povesti neplacute despre Bulgaria, motiv pentru care am evitat sa ne facem vreo vacanta in zona. Cu atat mai mult am fost uimiti ca la numai 3 ore de Bucuresti sa ajungi intr-o destinatie de weekend mult mai buna decat ce gasesti pe Valea Prahovei: fara aglomeratie, fara fite inutile, arhitectura veche, variatie la un pret redus.

Veliko Tarnovo este un oras vechi, la un moment dat chiar capitala Bulgariei. Este un orasel (destul de mare de altfel) intins pe trei dealuri intre meandrele raului Yantra. Am prins zile cu soare, ne-am plimbat pana ne-au durut picioarele, dar nu am ratat lucrurile importante :) :




* cetatea veche -> dupa mine a fost cea mai intinsa cetate in care am pasit. Ok, probabil Sighisoara e mai mare, dar este inca locuita. Bine pastrata, cu o biserica foarte modern pictata, cetatea este punctul central de atractie al orasului.

* bisericile si manastirile din zona -> ma surprins sa vad cate de ingrijite si bine conservate sunt. De altfel, ca numar sunt destul de multe.



* strada Gurko -> ceea ce mi-a placut cel mai mult din toata excursia. :) Este o strada lunga, dar foarte ingusta, pietruita si unde gasesti numai case vechi, bine ingrijite, floricele si pomi. E linistitor si extrem de placut sa te pierzi printre povestile nerostite ale zonei.


















* orasul modern -> destul de comunist, fara nimic aparte fata de un oras de la noi. Punctez insa pozitiv zona de cluburi si baruri faine, unele cu muzica live si pline in timpul weekendului.

Mi s-a parut usor creepy ca mai peste tot erau lipite foi A4 cu poze ale oamenilor decedati. Nu am inteles prea bine de ce, erau in bulgara - insa le gaseai atat pe usile si ferestele caselor, cat si prin parcuri.

Apoi, mancarea e satisfacatoare, insa bulgarii nu au o bucatarie rafinata. Nu e nici scumpa, trebuie sa recunosc. Numai bine cat sa te saturi mancand ok. :)

In final, am avut un gand poznas: cred ca undeva a fost o intalnire a cainilor si pisicilor vagaboande in care si-au impartit teritoriile astfel: cainii in Romania, pisicile in Bulgaria; pentru ca am vazut multe pisici ale strazii pe acolo. :)

A fost un weekend minunat pe care l-as repeta mereu dar numai stand la Gurko (camere foarte frumoase, vedere excelenta, pret ok) - nu e degeaba no 1 pe Trip Advisor.

Venetia

O parere sincera este ca ma asteptam mai mult de la Venetia. Avand in vedere insa ca eram obosita si racita, imi rezerv dreptul de a ma insela. Prin urmare, am lasat pozele sa vorbeasca iar eu ma voi intoarce aici ca sa vad ca m-am inselat. :)

Don't go to Milan, but...

Daca as fi putin mai transanta as zice direct ca Milan nu e o destinatie de vizitat. Incerc totusi sa-i gasesc o ratiune de vacanta si atunci zic ca daca ajungi la Milan atunci musai trebuie sa ajungi la unul dintre lacurile de langa.

Noi am fost azi la Garda, de fapt la o statiune de pe acest lac si am ramas cu fata cascata uitandu-ma la ce statiune super faina de vacanta este. In primul rand, lacul este enorm... sincer mai ca nu vezi diferenta fata de mare avand in vedere ca tot ce vezi e pana la orizont. Apoi, oamenii erau cu barcute, cu iahturi mai mari sau mai mici si se plimbau pe lac, se distrau, faceau plaja... era ca din filme. Apoi, oraselul extrem de cochet (si scump as adauga) te atrage catre strazile inguste, pietruite, cu case colorate si cu obloane la ferestre, cu felinare cochete si magazine bine aranjate.










N-am putut sa ne abtinem sa nu petrecem cateva ore pe aici (desi zisesem intr-o doara sa vedem doar cum e) si mai ales sa nu ma gandesc la o vacanta intreaga aici in curand.

In acelasti stil, dar mai exquisite am regasit Verona: un oras frumos, viu, mai mare decat m-as fi asteptat si care in ciuda doar a doua puncte de atractie majore (balconul Julienei si Arena - a doua arena romana ca marime) iti ofera mult mai mult prin farmecul strazilor inguste si colorate. :)


Acum scriu dintr-o camera foarte faina din Venetia, revin cu amanunte si despre asta. :)

Am fost deasupra Europei

Desi imi pare incredibil, avand in vedere ca nu sunt montagnard-a de fel, o data cu excursia la Chamonix-Mont Blanc am fost desupra Europei: la 3800 de metri si uitandu-ma la varful Mont Blanc, sky is the limit devenea o realitate. :)

Chamonix este statiunea montana unde am stat. Este una dintre cele mai scumpe statiuni de ski din Europa, situata la aprox 1000 de metri dar inconjurata cu munti extrem de inalti si abrupti. Este aglomerata, plina de magazine (Chanel, Dior sunt prezenti) si restaurante, dar cocheta in stilul francez (flori la ferestre si pe strazi, curat, cochet).

Este absolut impresionant cum exista vreo 10 trasee pe care le poti face cu telecabina, tramvai, etc pe muntii dinprejur. Este o retea foarte bine pusa la punct si care, alaturi de multe sporturi, nu te lasa sa te plictisesti in Chamonix, Este un loc scump, dar care ofera oportunitati pe masura.

Eu am urcat la Aiguille du Midi, la 3800 de metri de unde am putut vedea cel mai inalt varf al Europei: Mont Blanc. Zapada, liniste, cer si cativa ambitiosi care escaladau prin nameti. Pozele sunt cele mai relevante. :)













PS Drumul prin munti se face aproape exclusiv prin tunele, cel mai lung fiind tunelul Mont Blanc de 11 km. Sunt cateva restictii de viteza, distanta etc. si se circula civilizat. Pe drum am prins si grindina, asa ca am trait si o "ploaie de cirese de gheata" care aveam senzatia ca ne vor zdorbi masina. Dar asta e in final aventura... :)

In Geneva ai tot ce vrei

Dupa mine, la fel ca si oamenii orasele care iti plac se impart in doua categorii: unele care sunt amabile, zambesc, iti fac cu ochiul la orice pas si altele care au un mod de a fi care, fara sa iti faca pe plac, te fascineaza.



















Geneva este un oras din a doua categorie: nu e un oras foarte orientat catre turisti care sa “show off” tot ce are la dispozitie, dar te fascineaza pentru ca are tot ce vrei:
* cel mai mare lac din Europa, pe care poti sa te plimbi, unde poti sa faci plaja sau sporturi nautice
* are muntele aproape si tot farmecul acestor orase
* are zona moderna a orasului in care totul e trendy
* are centrul vechi bine conservat, cu stradute inguste si catedrala pe care o descoperi dupa colt
* are femei frumoase si multe, insa toate sunt imbracate extrem de bine
* are un lux care iti impune respect.















Desi venisem cu un ganduri nedefinite aici, acum stiu ca as recomanda Geneva oricui ca oras placut de trait.

Ne-am indragostit de Senonoise

O dimineata linistita, in care vad cerul din pat prin fereastra oblica a camerei. E liniste, e placut si pare ca traim intr-o poveste in care timpul s-a oprit. Suntem La Senonoise, undeva in Burgogne, la o pensiune de 3 camere unde suntem doar noi. Oamenii acestia, proprietarii au gandit totul ca sa te faca sa te simti mai mult decat binevenit, mai mult decat bine: o baie impecabila, o camera linistita, apa pe noptiera, frigiderul cu mancare la dispozitia ta, suc de mere facut in casa, mic dejun cu flori pe masa si croissante proaspete, curte cu balansoar si levantica si as mai putea continua cu inca atatea...
Nu pot sa nu apreciez in Franta felul in care niste oameni investesc in pasiunea lor si apoi se mandresc cu asta in cel mai frumos mod. Familia care are pensiunea a cumparat casa si, fiind prea mare pentru ei s-au gandit sa faca aceasta pensiune. Au investit 5 ani de munca, au obtinut de la 3 institutii diferite aprox 30 000 euro si au completat cu restul pana la 115 000. Si nu cred ca banii au fost principalul motiv pentru care au inceput proiectul, ci mai degraba pasiunea doamnei Nicolazzi (fosta infirmiera) sa ofere un spatiu de cazare pentru persoanele cu dizabilitati si camere cu bai foarte curate si pasiunea de inginer a domnului Claude (care a facut tot proiectul, energie solara pentru apa calda si geotermie pentru incalzire).
Ca sa revin la ce am facut pana cand am ajuns in acest mic paradis, ieri am vizitat Dijonul si podgoriile din Bourgogne – Cote d”or.
Dijonul (capitala zonei) ne-a impresionat pentru cladirile vechi multe si bine pastrate (catedrala, Palatul Ducilor de Bourgogne, les Halles) si prin centrul extrem de cochet si cu strazi micute si magazine aranjate. Este orasul mustarului prea bine cunoscut si al Cassis-ului de Dijon, iar asta se vede la orice pas. Poate ca ne-a incantat orasul si pentru mancarea delicioasa si rafinata pe care ne-a servit-o Braseria Flo (am zis ca o vom recomanda pe tripadvisor).











Trecand la vizita podgoriilor, am gasit cu placere satele absolut impecabile si viile extrem de ingrijite unde se fac unele dintre cele mai scumpe vinuri din lume. Totul aici arata ca la carte: toate casele sunt frumoase, ingrijite, multe cu flori la geam, stradutele inguste, iar viile taiate toate parca dupa acelasi calapod. Aici este tara Pinot Noir, Chardonay... iar vinurile cele scumpe se fac doar din 2% din boabele alese, numai din viile de pe varful dealurilor orientate catre est si se vand numai dupa 5-7 ani de crama.

Povestea noastra continua azi cu destinatia Chamonix, Mont Blanc. Pe curand! :)

paris, t'es magnifique! :)

Azi, ultima zi in Paris, am dedicat-o palatului Versailles si unei vizite in zona Louvre.

Concluzia zilei de azi este ca e bine si placut sa fii turist in Paris. Ne-am plimbat azi prin imprejurimile Parisului (banlieu) si e suprinzator cat de mult se intind si cat de frumos si aranjat este totul - nicio straduta nu e lasat la voia intamplarii.

Apoi, ajungand la Versailles am fost impresionati de doua lucruri: de palat in sine (la asta revin imediat), dar si de numarul de vreo 2-300 de oameni asezati la coada cand am ajuns. Cu toate astea, intr-o ora aprox reuseai sa iei bilet si sa intri. Ca sa nu ami adaug cum doamnele care vindeau biletele erau atat de amabile si explicau in detaliu fiecaruia de parca o faceau prima data pe ziua respectiva.










In rest, ziua de azi - cea a palatelor (Louvre, Versailles) si vederea orasului din Roata nu ma poate face sa ma gandesc la nimic altceva decat la luxul si grandoarea in care au trait regii, la motivele de mandrie pe care le au (sau nu) francezii de azi cand stau pe scaune in Tuilleries si beau o sampanie cu prietenii.