Am plecat la Barcelona intr-o perioada plina la birou pentru amandoi, dupa ce s-a terminat acolo sezonul turistic, cu ganduri de explorat inca un ungher de lume, dar si cu mai multe ganduri la ce am lasat in Bucuresti.A durat 24 de ore ca orasul sa ne cucereasca. Zambetul, sufletul, relaxarea. Comedia si aventura, dupa cum s-au desfasurat lucrurile uneori. :)
Inca de cand am ajuns am regasit un oras viu - la miezul noptii autobuzele, metrourile erau populate iar fiesta respira in aer: tineri gatiti de party, oameni care sarbatoreau in metrou. Respirai fiesta si auzeai o rumoare peste tot: oameni care au mereu ceva de povestit celui de langa si deci vorbesc intr-una. :)
Apoi, Barcelona este genul de oras care mie imi place: cu cladiri solide induiosate de o arhitectura stilata si cu bulevarde largi. Mai mult, are zone vechi cu stradute foarte inguste unde chiar patrunzi in lumea catalanilor. Si mai mult, a fost unul dintre putinele orase din ultima vreme care m-au emotionat: sa vad Arlechinul lui Picasso in original si sa ma plimb prin casa lui Gaudi au fost un vis implinit.Am plecat din Barcelona cu gandul ca este un oras fata de care mi-e ciuda ca are atatea cladiri frumoase, atatea zone diferite (vechi, plaja, munte, magazine, arta, etc), oameni vii care traiesc si te primesc fara sa te striveasca cu mandria lor nationala, desi cel putin catalanii parca ar avea de ce.
Sau, pe scurt (asemeni unui cantec) I left my heart in Barcelona. :)
2 comments:
Post a Comment